Autopsia fetiţei, fãcutã pe douã lãzi şi-o scândurã

Posted: March 3, 2011 in Articole aparute in Jurnalul National
Tags: , , ,

„Masa de autopsie” nu putea fi reglatã din butoane, aşa cã, pentru secţionarea craniului, legiştii au înãlţat capul fetiţei pe douã pietroaie puse pe ladã.

Toatã ancheta s-a învârtit în jurul unui prezervativ


Adriana Oprea-Popescu

Jurnalul Naţional

 

Ionela Hurdela (11 ani) era din Gârlişte (Caraş Severin) şi a dispãrut de acasã pe 22 septembrie 2002. 11 zile mai târziu, fetiţa a fost gãsitã moartã într-o peşterã din apropierea satului. Cauza morţii: asfixie mecanicã. Cadavrul fusese ars pe faţã, la nivelul coapselor şi în zona pubianã. Medicii legişti nu au stabilit dacã victima a fost sau nu agresatã sexual. În peşterã, la 2,4 m de cadavru, a fost gãsit un prezervativ cu urme biologice. Analizele ADN au stabilit, fãrã nici un dubiu, cã acest obiect nu are nicio legãturã cu cauza de faţã. Prezervativul a fost însã principalul argument care l-a scos pe Mãran Iancu din închisoare. Condamnat de un tribunal la 18 ani, pus în libertate şi apoi condamnat de o Curte de Apel la 20 de ani de închisoare, Mãran Iancu a fost achitat recent de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitiv şi irevocabil.

Poliţiştii care în ziua de 3 octombrie 2002 au efectuat CFL-ul (cercetarea la faţa locului) în peştera unde fusese gãsitã fetiţa, au ridicat de la faţa locului, conform procedurilor, un prezervativ şi ambalajul acestuia, fãrã sã ştie dacã obiectele au sau nu legãturã cu fapta. Urma ca mãria sa, procurorul, care este suveran peste dosar, sã stabileascã acest lucru. Pentru mãria sa, procurorul Vasile Viorel, la acea vreme şef Secţie Urmãrire Penalã din cadrul Parchetului de pe lângã Tribunalul Caraş Severin, prezervativul din peşterã a fost manã cereascã. Deşi în 2002 se fãceau expertize ADN în România (la IML Craiova se fãceau din 2000, la INML au început din 2004), procurorul n-a fost deloc curios sã afle dacã pe prezervativ se afla ADN-ul fetiţei. În cazul unui viol având ca victimã un copil de 11 ani (situaţie în care numai un criminal cu grave tulburãri mintale s-ar putea gândi sã se protejeze de boli venerice sau sã-şi protejeze victima de o eventualã sarcinã nedoritã), este evidentã producerea unor leziuni interne grave şi, în consecinţã, prezenţa sângelui pe acel prezervativ. Povestea din declaraţiile lui Mãran Iancu a fost atât de abil ţesutã, încât ea justificã şi absenţa sângelui şi, parţial, a oricãrei alte urme biologice a victimei de pe acel prezervativ. Aici, Mãran are dreptate, nu aşa s-au petrecut în realitate lucrurile. Nu aşa:

„Inculpatul a relatat cã, în data de 22.09.2002, s-a întâlnit cu minora Hurdela Ionela pe Valea Mare (Valea Gârliştei) de la marginea satului Gârlişte, iar aceasta i-ar fi spus cã s-a certat cu pãrinţii şi doreşte sã plece la Anina. Cei doi au mers împreunã pânã la peştera sus-menţionatã, unde (conform susţinerilor inculpatului), minora i-ar fi propus sã întreţinã relaţii sexuale. În continuare, inculpatul declarã cã a refuzat, dar a acceptat (folosind un prezervativ), ca minora sã îi excite manual sexul, toatã acţiunea petrecându-se în interiorul peşterii. (De precizat cã la faţa locului a fost gãsit un prezervativ, iar expertiza efectuatã în cauzã a concluzionat cã în interiorul acestuia s-au evidenţiat urme biologice, rare capete de spermatozoizi şi rare celule epiteliale). Dupã cele întâmplate, cei doi au ieşit din peşterã şi au rãmas la discuţii pe marginea acesteia, moment în care s-ar fi luat la ceartã, inculpatul Mãran Iancu nu a dorit sã dezvãluie motivul conflictului, afirmând doar cã minora l-ar fi «insultat». Supãrat cã aceasta îl insultã fãrã motiv, inculpatul a recunoscut cã a ucis-o obturându-i cãile respiratorii cu palma, dupã care a cãrat cadavrul înapoi în peşterã. (…) De asemenea, inculpatul Mãran Iancu nu recunoaşte activitatea de incendiere a cadavrului, lãsând sã se înţeleagã cã acesta ar fi ars accidental de la torţa ce-o avea cu el şi (n.r. – pe) care o folosea la iluminarea peşterii”. (Rechizitoriul din 30 ianuarie 2003)

Prezervativul în jurul cãruia s-a învârtit toatã ancheta, cel care l-a şi scos pe Mãran din închisoare, a fost gãsit la o distanţã de 2,4 m de cadavru. La 2.20 m a fost gãsit ambalajul rupt al prezervativului, de pe care nu s-au putut recolta amprente, „datoritã umiditãţii din peşterã”, susţin surse din cadrul IPJ Caraş Severin. Lângã cadavru a fost gãsit un nasture alb cu patru gãuri, având ştanţate pe el 8 litere chirilice (identic cu cel rãmas la pantalonii fetiţei, care e ars). La 3,5 m de cadavru erau nişte resturi de pâine. Cã în dosar existã o sumedenie de probe puse acolo ca sã fie, fãrã sã aibã vreo legãturã cu omorul în cauzã, avea sã constate, culmea ironiei, însãşi instanţa care a dispus punerea în libertate a lui Mãran…

„Referitor la mijloacele materiale de materiale de probã gãsite cu ocazia cercetãrii la faţa locului, observãm cã printre acestea se enumerã şi nişte resturi de pâine, însã din nici o altã probã administratã în cauzã (ca de altfel şi în cazul ambalajului de prezervativ şi a prezervativului) nu rezultã vreo legãturã cu cauza (nici mãcar din raportul medico-legal a cadavrului victimei nu s-a stabilit cã în conţinutul stomacal al acesteia ar fi existat resturi alimentare care sã confirme existenţa consumului de pâine)”. (Sentinţa penalã nr.12/27 ianuarie 2005)

De altfel, raportul medico legal nr.227/2002 al Serviciului Judeţean de Medicinã Legalã Caraş Severin (avizat de Comisia de Avizare din cadrul IML Timişoara) n-a stabilit mare lucru. Decât cã „moartea victimei Hurdela Ionela a fost violentã şi s-a datorat asfixiei mecanice prin obturarea cãilor respiratorii superioare. De asemenea, s-a concluzionat cã arsurile constatate cu ocazia autopsiei sunt post-mortale şi pot fi consecinţa arsurii cu flacãra (eventual o tentativã de incendiere a cadavrului)”.

 

 

Una din pozele fãcute de «Iancuţu fotografu» familiei Ionelei (aici, fetiţa este prima din stânga).

A fost sau nu violatã fetiţa? În Raportul Medico-Legal sunt notate urmãtoarele observaţii: „organele genitale interne infantile, corespunzãtoare vârstei; organele genitale externe carbonizate, perineu, vulvã, motiv pentru care starea de virginate nu poate fi controlatã” (n.r. – deci, nu „stabilitã”, ci „controlatã”!). În Buletinul de analizã histopatologic nr. 390/2002 al IML Timişoara se precizeazã: „vagin – pe fragmentele examinate se observa stazã cu conglutinarea hematiilor în vase” (n.r. – stazã înseamnã „sânge adunat într-un loc”, iar „conglutinarea hematiilor” e un efect al expunerii la o cãldurã excesivã).

Puteau fi constate eventualele leziuni ale organelor genitale, care ar fi probat violul? Nimeni nu s-a chinuit sã rãspundã la aceastã întrebare… „Se constatã cã (n.r. – INML) nu s-a rãspuns la una din obiecţiuni (cuprinse în încheierea de şedinţã din data de 14.09.2004) prin care s-a solicitat sã se precizeze dacã în stadiul în care a fost gãsitã victima, respectiv cu arsuri de gradul II şi III, s-ar fi putut stabili dacã aceasta a fost sau nu violatã (prin analiza organelor genitale interne)”. Procurorul de şedinţã, Iancu laura, nu a considerat necesarã stabilirea existenţei unei agresiuni sexuale şi „precizeazã cã nu se mai impune completarea raportului de expertizã, nemaiinsistând la suplimentarea acestuia”(Sentinţa Penalã nr.12/27 ianuarie 2005).

Deşi nu se lega de nicio altã probã din dosar – decât de declaraţia aiuristicã a lui Mãran, cu „excitarea manualã” – prezervativul şi expertiza lui geneticã (ce a stabilit cã ADN-ul din exterior nu aparţinea victimei, iar cel din interior nu era al lui Mãran) au contat în decizia instanţei, tocmai datoritã incertitudinii ce planeazã asupra violului. Judecãtoarea care l-a pus în libertate pe Mãran şi-a motivat decizia invocând, printre altele, şi lipsa unui mobil al crimei. Poate cã legiştii ar fi putut clarifica acest aspect încã din ziua în care a fost gãsit cadavrul, dacã autopsia n-ar fi fost fãcutã la gura peşterii…

„Când am auzit cã mi-au gãsit fata, m-am dus”, povesteşte Hurdela Serghie. „Ş-am vãzut acolo, chiar lângã ieşirea din peşterã, cum au întors cu fundu’n sus douã lãzi de bere, au pus o scândurã pe ele, şi ea pe fata mea, ca sã-i facã autopsie. Mi-a zis un poliţist sã nu mã uit, sã mã dau mai la o parte, cã o taie şi nu e bine sã vãd. Dar am rãmas acolo, pânã au terminat. Lângã fata mea fãcuserã un foc, sã se încãlzeascã, cã se lãsase frigul. Dupã ce-au terminat, au cusut-o şi mi-au dat-o, s-o duc acasã”. „Acolo, pe deal, v-au dat-o?”. „Acolo p-e deal. Am luat-o în braţe, încã mai curgea din ea sânge sau ce era, şi-am coborât pânã la cãruţã. Am pus-o înãuntru ş-am dus-o acasã, la maicã’sa. Apoi, ne-am îngropat fata”.

Se zice cã nimic nu e întâmplãtor pe lumea asta. Ionela a fost îngropatã în cimitirul din Gârlişte, chiar lângã fratele lui Mãran. Când vine-n sat, el merge la cimitir şi stã, fãrã sã vrea, fãrã sã aibã încotro, lângã crucea fetiţei pentru uciderea cãreia douã instanţe l-au gãsit vinovat şi l-au condamnat la 18, respectiv 20 de ani de puşcãrie.


„Au întors cu fundu’n sus douã lãzi, au pus o scândurã pe ele, şi ea pe fata mea, ca sã-i facã autopsie. Mi-a zis un poliţist sã mã dau mai la o parte, cã o taie şi nu e bine sã vãd. Dupã ce-au terminat, au cusut-o şi mi-au dat-o, s-o duc acasã”,

Hurdela Serghie


Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s